- într-o anumită măsură
- v. \într-o anumită măsură oarecare \într-o anumită măsură .
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
punct — PUNCT, puncte, s.n. I. 1. Semn grafic mic şi rotund, asemănător cu o înţepătură de ac, folosit ca semn de punctuaţie, pentru a indica pauze între propoziţii sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra… … Dicționar Român
sensibilitate — SENSIBILITÁTE, sensibilităţi, s.f. 1. Facultate de a simţi, de a reacţiona la excitaţii, de a şi schimba, într o anumită măsură, starea iniţială sub acţiunea unui agent exterior; acuitate a simţurilor; capacitatea de a percepe senzaţii. 2.… … Dicționar Român
oarecum — OARECÚM adv. Într o măsură oarecare; întrucâtva; aproximativ, oareşicum. ♢ expr. (reg.) A i fi (cuiva) oarecum = a i fi cuiva greu, neplăcut, a i fi ruşine; a se jena. – Oare + cum. Trimis de ana zecheru, 29.04.2004. Sursa: DEX 98 OARECÚM adv.… … Dicționar Român
oarecât — OARECẤT adv. (Rar) Într o anumită măsură, întrucâtva. – Oare + cât. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OARECÂT adj. v. ceva, câtva, oarecare, oareşicare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime OARECÂT pron. v. oricât,… … Dicționar Român
merge — MÉRGE, merg, vb. III. intranz. I. 1. A se mişca deplasându se dintr un loc în altul; a se deplasa, a umbla. ♦ (Despre nave sau alte obiecte plutitoare) A pluti. ♦ (Despre păsări, avioane etc.) A zbura. ♦ (fam.; despre mâncăruri şi băuturi) A… … Dicționar Român
parte — PÁRTE, părţi, s.f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr un tot, dintr un ansamblu, dintr un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porţiune. ♢ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parţial; b) loc. adj. şi adv. separat, deosebit,… … Dicționar Român
bate — BÁTE, bat, vb. III. I. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat şi violent (cu palma, cu pumnul, cu băţul, cu biciul etc.) A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ♢ expr.… … Dicționar Român
trece — TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. intranz. A merge fără a se opri, printr un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a şi urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ♢ expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu,… … Dicționar Român
veni — VENÍ, vin, vb. IV. intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbeşte sau despre care se vorbeşte; a se apropia de un loc, de o aşezare; p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr un anumit loc. ♢ expr. Du te vino subst. = mişcare,… … Dicționar Român
dispoziţie — DISPOZÍŢIE, dispoziţii, s.f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într o lege sau într un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior şi obligatorie pentru organul în subordine. ♢ loc. adv. La dispoziţie = la îndemână. ♢ expr … Dicționar Român
timp — TIMP, (II, V, rar IV) timpuri, s.n., (IV, înv. şi II) timpi, s.m. I. s.n. Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor. II. s.n. şi (înv.) m. 1. Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care… … Dicționar Român